De bun simț… pentru simțuri

Este vorba aici de un bun simț pentru lume și pentru sine, de fenomenologie și întâlnirea fenomenologică. Este vorba despre simț și percepție.

Cuvântul fenomenologie derivă din cuvântul grecesc phainómenon, care înseamnă ceea ce apare. Putem întâlni lumea, putem intra în dialog cu ea uitându-ne la ceea ce apare, la ceea ce ni se arată și lăsând să ne impresioneze. Ne întrebăm: ce impresie am, ce amprentă și-a lăsat asupra mea? Pentru că vorbim de aparență, cum apare, vorbim despre ”este așa pentru mine, în acest moment” nu ”este cu certitudine așa”. Nu este un construct ci are de-a face cu mine și lumea mea. Nu spun că va fi mereu așa sau că este la fel și pentru alții. ”Expun esența mea la ceea ce este esențial pentru mine, la ce mă bucură, la ce mă doare... la ce vine, din lume, către mine”(Alfried Längle).

Heideger descrie 3 pași ai procesului fenomenologic:

  1. Reducția cu întrebarea ce apare? Este o invitație să punem de-o parte toate informațiile, cunoștințele, explicațiile și să luăm în primire cu deschidere ceea ce apare, ni se arată. Mă uit la felul în care mă atinge pe mine asta și nu la ce rezultă de aici conform unei teorii.
  2. Construcția cu întrebarea cum este? Construim o imagine completă punând la un loc toate impresiile vizuale, auditive, tactile = asta am înțeles eu.
  3. Distrucție cu întrebarea este chiar așa? Este faza în care pun sub semnul întrebării construția: să fie oare așa cum am înțeles eu?

De exemplu, Monet ”a fost un pictor francez, un poet al stării luminii, al fluxului vieții și al cosmosului floral… este un mare contemplativ, unul dintre cei mai puri pe care i-a dat sensibilitatea plastică europeană.”( http://pictori.artspace.ro/monet-claude-111.html) este frumos, dar mie, personal, nu îmi spune prea multe. Singura modalitate, prin care eu îl pot întâlni pe Monet acum, este să mă las impresionată de picturile sale. Cum fac asta? Las la o parte toate cunoștințele pe care le am despre pictură și pictorul ei, las la o parte toate explicațiile și teoriile și mă deschid pentru ca pictura să îmi vorbească, să își lase o impresie asupra mea. Acesta este bunul simț despre care vorbeam mai sus, această capacitate de a privi cu deschidere și fară judecată la ceea ce vine din lume și de a te lăsa impresionat. În această rubrică veți găsi una, alta de cultivat și răsfățat simțurile.

Bibliografie

Phenomenological Encounter and Psychotherapy; Prelegere în Vancouver, Canada; oct 2007 - https://www.youtube.com/watch?v=zExrcaRG_is

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *