Intimitatea

ai lapte? – scurt exercițiu de autocunoaștere

Ai destul lapte? Se satură? Poate vă sună cunoscute întrebările, poate le-ați auzit, poate v-au răscolit.

M-au mișcat onestitatea și deschiderea, cu care Miruna a scris despre trăirile ei:

Știu cum e să te întrebe lumea ”ai lapte?” și tu să-nghiți în sec. Sau să pleci privirea în pământ, să-ți strângi puiul la piept, de parcă ai putea compensa lipsa laptelui cu kilometri de îmbrățișări. Mai știu și cum încerci să schimbi subiectul, că doar ești femeie isteață și nu vrei să se vadă eșecul pe fața ta. Încerci să faci o glumă, dar nu prea îți vine să râzi. În primele mele luni de alăptare, l-aș fi ucis pe fiecare dintre cei care mă întrebau dacă am lapte-n țîțe. Ce treabă aveți voi, fraților, brusc v-a lovit grija pentru sânii mei?! 

Articolul ei ”Dragă mamă care n-ai putut alăpta”(pe care îl puteți citi în întregime aici) m-a împins să scriu rândurile de mai jos:

Despre mine, s-a nimerit că am avut, lapte. Cu toate acestea, la auzul acelor întrebări mă cuprindea un sentiment de neliniște. Simțeam, că asta era treaba mea și doar a mea. Simțeam că îmi sunt, cumva, încălcate granițele, că alăptarea este spațiu intim.

Cum e cu spațiul, intim?

Cuvântul ”spațiu” descrie ceva destul de larg, așa că voi încerca să restrâng, circumscriu folosind cuvantul ”loc”. Eu, probabil și voi, am un loc al meu, un teritoriu al meu, la mine acasă = locul din dreapta de pe canapeaua din sufragerie; la muncă, unde îmi țin toate pixurile, hârtiile și cana cu oiță primită în dar de la soț; la mama acasă, unde stau ghemuită în pijamale și mănânc în timp ce mă uit la televizor(nu-i indicat, nu-i sănătos, dar e o mare bucurie).

Mai am un loc, unde mă duc, când am nevoie, să fiu doar eu cu mine. Acest loc este cafeneaua din colț. Am, însă, de asemenea, un spațiu în mine unde sunt doar eu cu mine. Acest spațiu se numește intimitatea mea. În acest spațiu nu las, decât rar, pe câte cineva ales, să arunce câte o privire. Alăptarea ocupă un raft întreg în camera mea specială. Sunt trăirile mele de femeie care a alăptat și alăptează, sunt neliniștile mele, supărările mele, furiile mele, durerile mele, bucuriile mele, dragostea mea, iubirea mea, speranțele mele.

Întrebarea

De ce ai întreba despre lapte și alăptare? Pentru că ești îngrijorat, vrei să ajuți, să fii alături. Având multe cunoștințe sau prieteni cu bebeluși, mi se vorbește des despre alăptare. Ca și consultant în lactație, mă simt, de multe ori, tentată, să dau sfaturi, iar, uneori, chiar cedez tentației. Mă întreb tot mai des:

Oare mi-a fost cerut sfatul? Sau am fost doar chemată, să ascult un prieten ce trece prin momente grele, să fiu un umăr pe care să poată plânge, să poată deplânge?

Și atunci, mai întrebăm de alăptare?

Răspuns: da, dar întrebările ni le adresăm, mai întâi, nouă:

  • Prima întrebare:

Îmi este oare cerut sfatul?

  • A doua întrebare:

Este acum momentul potrivit, este aici locul potrivit să ofer sfatul meu, ajutorul meu?

  • A treia întrebare:

Cum fac asta, ce spun?

  • Răspuns:

Vrei să vorbim despre alăptare, ai nevoie de ajutor cu alăptarea? Dacă simți că ai nevoie de ajutor cu alăptarea, mă poți suna și stabilim împreună când și unde putem discuta despre asta? Sau poate ai vrea să discutăm acum? În acest fel, aflu, dacă ea are nevoie de ajutor și care ar fi, pentru ea, momentul și locul potrivit pentru a primi acest ajutor, acum și aici, sau într-un alt cadru ales de ea.

Ați zice că cele de mai sus îi vizează pe specialiști, dar nu este așa. Poate că prietena, mama, soacra, vecina nu au competența să ofere soluții privind alăptarea. Ajutorul poate, însă, însemna doar a oferi timpul, atenția și aprecierea noastră într-un moment în care femeia, care alăptează, are nevoie de asta și vrea asta de la noi, cei de lângă ea. Ni se cere, în acest caz, să întelegem, nu să dăscălim, să evaluăm, să comentăm, să explicăm, să interpretăm, să dăm sfaturi, ci doar să încercăm să înțelegem.

Ai lapte?

Este o întrebare ce poate veni din partea unui specialist, într-o sedință de consiliere, dar, cu siguranță, într-o formă, mai potrivită situației.

Este, însă, cu precădere, o întrebare rezervată pentru femeie, pentru spațiul ei intim, așa că se cade, să ne purtăm cu toată grija în acest spațiu personal al ei.

Un gând despre &8222;Intimitatea&8221;

  1. Miruna zice:

    mulțumesc :*
    țin minte că mă întrebase inclusiv o vecină de la blocul socrilor mei, care mă vedea pentru prima dată cu pruncul în brațe. Deja trecusem de faza de început, lactația era bine stabilită, deși eu niciodtă nu am avut lapte în exces, nu mi-au dat pe afară sânii etc. Și ce m-a enervat! Păi ce treabă ai tu, femeie? Ea era bine inteționată, știu. Dar totuși..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *