furia

De ce țipi la mine mama? – Scurt exercițiu de autocunoaștere

“De ce țipi la mine mama? Nu mai țipa la mine! “

Mi-a spus fetița mea acum ceva vreme.

Da, am țipat la fetița mea. Presupun că sunt și dintre voi care ați mai țipat la copiii voștri. Se ridică, deci, întrebarea:

Este bine sau este rău să țipăm la copiii noștri?

Înainte de a da un răspuns categoric de tipul

  • Este rău. Nu trebuie să țipi niciodată la copiii tăi

SAU

  • Este bine. Copiii trebuie ”atenționați” din când în când, să nu-și ia lumea-n cap

cred că ar trebui să ne uităm mai îndeaproape la întrebare. „Este bine să…?”, „Este rău să…?” echivalează pentru mulți dintre noi cu: „sunt o persoană bună dacă…”,” sunt o persoană rea dacă…”. Iar, a reduce persoana la o acțiune, un fapt, nu este corect.

Haideți să ne întrebăm mai degrabă: ”este potrivit să…?” sau „este potrivit în această situație să…?” sau „a fost potrivit în acea situație să…?”(pentru că de multe ori de uităm în urmă la cele întâmplate).

Dacă răspunsul este: „nu a fost potrivit în această situație să țip la copilul meu”, asta reprezintă o invitație să ne uităm la noi în situația respectivă(după modelul de mai jos).

În cazul concret de față

  • De ce țipam la fetița mea?
  • Pentru că o rugam a nu știu câta oară să își pună pantofii în picioare.
  • De ce să își pună pantofii?
  • Pentru că trebuia să ieșim afară,în parc, și ne grăbeam.
  • De ce ne grăbeam?
  • Pentru că era aproape ora 7 și un sfert seara, durează cam 15 minute până ajungem în parc iar apoi stăm aproximativ o oră și jumătate acolo = ora 9 seara. Cu cât ajungem mai târziu în parc, cu atât plecăm mai târziu din parc, cu atât facem băiță mai târziu si cu atât ne culcăm mai târziu(noi cu toții, nu doar copiii). Cu cât ne culcăm mai târziu cu atât vom fi mai obosiți a doua zi, cu atât vom avea nevoie de mai mult timp să ne pregătim să ieșim în parc seara(pentru ca oamenii obosiți se mișcă greu – cel puțin la mine în familie) și tot așa într-un cerc vicos.
  • Dar de ce să țip până la urmă?
  • “la urmă” sunt cuvintele cheie. Am început, calm, cu o rugăminte introdusă, cum se cuvine, de “te rog frumos”. Când nu s-a înfăptuit, am repetat rugămintea, la fel de politicos, poate nu a fost auzită. Apoi am trecut la explicații “ne grăbim să ajungem în parc. Este târziu. Dacă plecăm târziu ne vom întoarce tîrziu…”. Nici de data asta rugămințile nu mi-au fost ascultate așa că am hotărât să îl încalț pe cel mic și să revin, după o pauză, asupra problemei. Simțeam cum sângele începe să îmi fiarbă în vene așa că se impunea o pauză. Câteodată pauza constă doar într-un inspir adânc, alte ori număr până la zece iar de multe ori oftez zgomotos(ca să curăț energiile negative)

După câteva minute am revenit cu o nouă rugăminte și mai apoi cu o nouă explicație. Nu a mers. Speram ca răspunsul să fie „sigur mama, imediat”. În schimb fie – mea(mai exact ”împielițata”, căci așa o vedeam în acele momente) mi-a ignorat rugămințile . Obrajii îmi ardeau, mâinile se încleștaseră(ca o ultimă frână în calea valului ce se apropia inevitabil) iar când ea, ”împielițata”, a făcut o mișcare ce nu era în direcția holului(unde se aflau pantofii) am răbufnit: „pune-ți imediat pantofii în picioare! Imediat!”.

Dar totuși, de ce să țip?

Răspuns

  • De fericire
  • De ciudă
  • De durere
  • De furie
  • De frică, etc.

În cazul de față era vorba de furie. Despre furie este vorba de multe ori când țipăm “la cineva”.

Cum e furia? Oare este bună sau rea? Putem face ceva cu ea sau este de necontrolat? Dacă da, ce putem face cu ea? Îi dăm frâu liber sau o înfrânăm? O acceptăm, o suportăm sau o reprimăm?

Ce era să fac oare în situația asta? Puteam face oare ceva cu furia? Putem să facem ceva cu furia?

Răspunsul este ”DA, putem să o vedem, să admitem că ea este, că ne cuprinde, că ne-a cuprins. Să nu o ignorăm, să nu a reprimăm. Ne putem uita la ea: de unde vine furia asta? cine m-a înfuriat? Ce a fost atins în mine de am ajuns să mă înfurii? Ce aveam eu de pierdut aici, acum, de m-am înfuriat? Apoi să o canalizăm, să-i dăm un făgaș pe care să curgă, să nu se reverse, să nu iasă din matcă, din albie, să nu răbufnească”.

În situația de față pe fetița mea m-am înfuriat. Dar eram  furioasă și pe colega mea de la serviciu care mă anunțase cu ceva timp înainte că raportul pe care mi-l ceruse trebuie predat mai devreme. Mă gândeam deja cum voi ajunge după ora 9 seara în casă, cum mă voi culca din nou după ora 23.30 și cum mă voi mobiliza cu greu să termin raportul în dimineața următoare.

Este clar că, în acest caz, furia a răbufnit. Uneori sunt furioasă și îmi revărs furia asupra copiilor mei, soțului meu, părinților mei.

Este foarte important pentru mine să găsesc adresantul potrivit adică să nu îmi revărs furia pe soț când de fapt m-a înfuriat colega de serviciu. Este de asemenea important pentru mine să găsesc o modaliate potrivită de a-mi elibera furia. În cazul de față găsesc că nu a fost potrivit să țip la fetița mea. Pentru mine funcționează destul de bine să mă închid într-o cameră și să eliberez energia furiei prin dans(sau mai corect țopăială). Tot important este, pentru mine, să îmi iau mici pauze, cât pentru 1-3 inspiruri, ca să mă uit la situația în care mă aflu. Încerc să mă dedic acestor lucruri care sunt importante pentru mine.

Răspunsul

Am începu cu o întrebare la care se cerea un răspuns

  • De ce țipi la mine mama? Nu mai țipa la mine!
  • Ai dreptate, nu ar trebui să țip la tine. Mama este foarte obosită, are foarte mult de lucru la serviciu, iar când oamenii mari obosesc nu mai au răbdare, se înfurie și țipă.

M-a bucurat tare întrebarea fetiței mele. Când am auzit-o am zîmbit instantaneu. Mă bucur că simte că poate pune astfel de întrebări. Eu nu aș fi făcut asta când eram copil, nici parinții mei și, cel mai probabil, nici părinții lor. Dar aceasta este altă temă pentru altă data.

De făcut

  • Să-mi organizez mai bine programul
  • Poate că aș putea să mă uit mai atent la momentele de furie și să exersex „inspirul adânc”.
  • Poate că ar fi mai potrivit să lămuresc problemele de serviciu, în măsura în care se poate, la serviciu. Iar dacă nu se poate, aș putea încerca să îmi iau mai multe pauze de „inspir adânc”

Închei cu: aveți grijă și de voi!

Loredana

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *