Cea mai bună mamă!

Nu eu! Nici NU O CUNOSC personal.

Este, în momentul de față, UN CONCEPT pe care încerc să îl dezvolt, un fel de supererou, o SUPERMAMA cu setul ei de abilități extraordinare:

  • Abilitatea de a pune la dispoziție gustări sănătoase și gustoase, în cel mult 1 minut, și aranjate pe farfurie în formă de ursuleț sau pisicuță
  • Abilitatea de a găsi, pe loc, ceva distractiv de făcut; distractiv și, bineînțeles, educativ
  • Abilitatea de a rezolva orice conflict, fie el înlăcrimat, înfuriat sau de-a dreptul violent, cu răbdare, calm și blândețe

Ea vine, din dotare, cu un trup de oțel:

  • Naște natural, și numai natural
  • Alăptează exclusiv, alăptează mult, alăptează în tandem(pentru necunoscători: mai mult de un copil odată)
  • Este „bio”, adică fără E-uri, fără zahăr, fără grăsimi nesănătoase.

Am încercat să aplic, și eu, pentru poziția de supermama. Beneficiile erau clare: adulația… pardon, admirația celor din jur și, în același timp, invidia acestora(este așa de bine când poți spune cuiva, din toată inima, ”sâc, sâc, sâc!!!”) și, de la sine înțeles, bunăstarea familiei, iar C.V.ul arăta destul de bine, î.c.(înainte de copii).

D.C.(după copii) lucrurile arată cam așa:

  • Două nașteri aproape naturale, un pic de epidurală, un pic de oxitocină, un pic de episiotomie(un pic mai mult dacă ar fi să judec după cele 3 luni și jumătate de stat, mă scuzați, pe o bucă)
  • Alăptez, deja, de aproape 4 ani și jumătate, nu însă, fără să-mi fi pus de un milion de ori întrebarea: ”e oare bine ce fac și cum fac?”
  • Despre bio… cam greu să abandonez zahărul și grăsimile pe motiv că ”sunt așa de gustoase”, dar mă strădui, în fiecare zi, să reduc cantitățile
  • Împlinire existențială relativă = îmi repet, de mai multe ori pe zi, ”BĂTAIA NU e ruptă din RAI!”

Abilități:

  • Ofer gustări, ce conțin cantități din ce în ce mai mici de zahăr, așezate, uneori, în formă de cerculeț. Citesc, de cele mai multe ori, etichetele înainte să pun ceva în coșul de cumpărături. Încerc să prepar mâncarea cu ingrediente a căror origine o cunosc(de la bunica, pentru că știu exact ce fel de ierbicide și pesticide folosește, fără glumă, de data asta).
  • Îmi scot copiii, cât mai mult, din casă, pentru că e sănătos să se joace în aer liber și pentru că, afară, nu trebuie să răspund unor provocări precum, de orice părinte temuta: ”m-am plictisit!!!”
  • Am descoperit că, în cazul meu, cheia răbdării este programul cât mai puțin aglomerat și, să nu țipe 2 copii în același timp.

Concluzie

ABILITĂȚILE MELE + C.V.ul MEU=CE POT EU=PE CE MĂ POT BAZA LA MINE=PE CE MĂ BAZEZ

Baza este acel ceva, pe care pot să construiesc. În cazul de față, ce pot eu, acum, ca mamă, reprezintă baza pe care pot construi un acel ”mai bun”, ”mai bine”, pe care să-l ofer familie mele.

A accepta ce poți, ATÂT CÂT POȚI, este premisa pentru a putea crește, ca persoană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *