Intimitatea

ai lapte? – scurt exercițiu de autocunoaștere

Ai destul lapte? Se satură? Poate vă sună cunoscute întrebările, poate le-ați auzit, poate v-au răscolit.

M-au mișcat onestitatea și deschiderea, cu care Miruna a scris despre trăirile ei:

Știu cum e să te întrebe lumea ”ai lapte?” și tu să-nghiți în sec. Sau să pleci privirea în pământ, să-ți strângi puiul la piept, de parcă ai putea compensa lipsa laptelui cu kilometri de îmbrățișări. Mai știu și cum încerci să schimbi subiectul, că doar ești femeie isteață și nu vrei să se vadă eșecul pe fața ta. Încerci să faci o glumă, dar nu prea îți vine să râzi. În primele mele luni de alăptare, l-aș fi ucis pe fiecare dintre cei care mă întrebau dacă am lapte-n țîțe. Ce treabă aveți voi, fraților, brusc v-a lovit grija pentru sânii mei?! 

Articolul ei ”Dragă mamă care n-ai putut alăpta”(pe care îl puteți citi în întregime aici) m-a împins să scriu rândurile de mai jos:

Continuarea

Cea mai bună mamă!

Nu eu! Nici NU O CUNOSC personal.

Este, în momentul de față, UN CONCEPT pe care încerc să îl dezvolt, un fel de supererou, o SUPERMAMA cu setul ei de abilități extraordinare:

  • Abilitatea de a pune la dispoziție gustări sănătoase și gustoase, în cel mult 1 minut, și aranjate pe farfurie în formă de ursuleț sau pisicuță
  • Abilitatea de a găsi, pe loc, ceva distractiv de făcut; distractiv și, bineînțeles, educativ
  • Abilitatea de a rezolva orice conflict, fie el înlăcrimat, înfuriat sau de-a dreptul violent, cu răbdare, calm și blândețe

Continuarea

De ce întâlnire cu mame

De ce întâlnire cu mame

când avem forumuri, siteuri, prietene, mame, soacre, vecine, specialiști de copii, specialiști de adulți și multe alte surse de informare?

Pentru că întâlnirile cu mame nu vizează transmiterea de informație ci găsirea propriilor soluții la probleme ce ne privesc pe noi personal, aplecându-ne asupra trăirii.

Continuarea

A lăsa să fie

A mânca sau a nu mânca tot din farfurie – scurt exercițiu de autocunoaștere

Nu știu când am auzit prima dată îndemnul ”Mănâncă tot din farfurie!”, dar sunt sigură că a fost foarte devreme, cel mai probabil înainte de 3 ani.

Nu mai știu cum era atunci, dar vă pot spune, cu siguranță, că acum, ca adult, de cele mai multe ori nu mi-e bine/când mănânc tot din farfurie. Asta nu e echivalent cu ”nu e bine să mănânci tot din farfurie” adică nu e vorba de o întrebare ”filozofică”, așa în general și nici nu caut un răspuns ”bazat pe dovezi” de la ”nutriționistul de serviciu”.

Îmi pun întrebarea dacă să mănânc sau nu tot din farfurie la fiecare masă.

Continuarea

am voie să fiu așa cum sunt

Senzația de penibil dureros – Scurt exercițiu de autocunoaștere

Eram de dimineață într-un restaurant de tip fast food și căutam un loc cu priză pentru că aveam de gând să îmi beau cafeaua și să scriu un articol pentru blog(altul decât acesta).

Un bărbat m-a văzut și mi-a atras atenția că este o priză chiar la masa din spatele lui așa că m-am îndreptat într-acolo. Pe masă era o tavă cu ceva ambalaje și resturi de mâncare. Am luat tava și am mutat-o pe altă masă. În acest moment, domnul, care era lângă mine, lansează un discret ”nu”, pune mâna pe tavă și o duce la coșul de gunoi. În acel moment am simțit cum se instalează senzația de penibil dureros.

Continuarea

furia

De ce țipi la mine mama? – Scurt exercițiu de autocunoaștere

“De ce țipi la mine mama? Nu mai țipa la mine! “

Mi-a spus fetița mea acum ceva vreme.

Da, am țipat la fetița mea. Presupun că sunt și dintre voi care ați mai țipat la copiii voștri. Se ridică, deci, întrebarea:

Este bine sau este rău să țipăm la copiii noștri?

Continuarea

De ce?

Pentru că experiența de mamă a fost cea mai bogată din viața mea de până acum. Emoțiile pe care le-am trăit de când s-au născut copiii mei au fost din cele mai variate, de la tristețe la bucurie, de la frică la tihnă, toate foarte intense.

Citește mai mult