Depresia postpartum – Rolul medicului

Perioada postpartum este una marcată de numeroase schimbări, atât fizice cât și psihologice, care aduc cu ele provocări pentru proaspeții parinți. Sub presiunea noilor responsabilități și în contextul tumultului hormonal, când totul merge pe repede înainte, persoana nu mai acordă atenție propriei vieți, se pune mereu pe planul doi  și renunță, puțin câte puțin, la sine. Depresia vine, nu ca o pedeapsă, ci cu un mesaj:

  • ”ai nevoie de timp pentru tine! Încetează să mai depui eforturi în vederea funcționării” Lehrskriptum – Die Depression, A. Längle

Acesta este mesajul pe care am încercat să îl transmit în cadrul conferinței ”Alăptarea – Rolul mediculul”, care s-a desfășurat între 6 și 7 octombrie 2017.

Pentru că proapăta mamă, care suferă de depresie, vine în contact cu numeroși specialiști din domeniul medical de la obstetrician, la neonatolog, la pediatru și medic de familie, aceștia au nevoie să înțeleagă prin ce trece ea și cum este mai potrivit să abordeze o astfel de persoană.

Uitându-ne la psihopatogeneza depresiei, putem urmări două mecanisme principale ce duc la instalarea acesteia(Lehrskriptum – Die Depression, A. Längle):

  1. De-Presiune  – în această situație, persoana poartă cu sine povara unei ”vieți netrăite” sau a unei ”vieți rănite”
  2. Melancolie – aici vorbim despre diminuarea forței vitale, a vitalității

Vă propun, deci, următoarea imagine, mult simplificată, a persoanei ce suferă de depresie:

un om ce poartă cu sine o grea povară, care este la capătul puterilor, lipsit de energie. Privirea este fixată în jos, nu poate vedea dincolo de picioarele lui. Umbra sa nu permite luminii să pătrundă acolo. Se simte prizonier în această lume gri, întunecoasă și rece, iar totul parcă stă în loc:

”Nu vreau să văd pe nimeni. Zac în dormitor cu draperiile trase și nimicul se revarsă asupra mea ca un val noroios. Orice se întâmplă cu mie este vina mea. Am făcut ceva greșit, ceva atât de uriaș, că nici nu-l pot vedea, ceva care mă îneacă. Sunt inadecvată și proastă, fără valoare. Ar fi indiferent dacă aș fi moartă.” Margaret AtwoodCat’s Eye

Acest om, privit din afară, este obosit, dezinteresat, retras, se plânge de scăderea capacității de concentrare și tulburări de somn, are tendința să ia toată responsabilitatea și, mai apoi,  toată vina asupra lui. Așa îl descriu și cărțile de diagnostic:

  • Diminuarea energiei sau oboseală crescută (ICD10)
  • Pierderea interesului sau a plăcerii(ICD10)
  • Pierderea încrederii sau a respectului de sine(ICD 10)
  • Sentimente nejustificate de autoacuzare și de culpabilizare excesivă și neadecvată(ICD 10)
  • Acuze sau dovezi privind diminuarea capacității de concentrare, gândire(ex: nesiguranță sau ezitare)(ICD 10)
  • Modificarea activității psihomotorii, cu agitație sau retard(fie subiectiv, fie obiectiv)(ICD 10)
  • Tulburări de somn, de orice fel(ICD 10)

de ce are nevoie o astfel de persoană, de la medicul ei obstetrician sau de familie și de la medicul neonatolog sau pediatru al copilului ei?

  • pentru că este împovărată are nevoie de despovărare, are nevoie să o ascultăm, să o luăm în primire cu depresia ei cu tot, să îi acordăm timpul și atenția noastră
  • pentru că oboseala și lipsa energiei îi afectează capacitatea de concentrare, are nevoie de explicații clare și indicații în scris
  • pentru că, prin natura bolii, se simte responsabilă de tot și toate, iar când lucrurile merg rău, vinovată de tot și toate, are nevoie ca medicul să preia responsabilitatea terapiei(Atenție! nu a rezultatului terapiei):
    • medicul să aleagă împreună cu ea tratamentul cel mai potrivit,
    • să stabilească împreună ținte clare și ușor identificabile de către ea,
    • să stabilească detaliile următoarelor întâlniri, data, ora, și în ce condiții se vor desfășura

Aceste mame au nevoie de dedicare, să fie susținute legat de problema punctuală ce le-a adus la medic, să fie  acceptate cu depresia lor cu tot, și, nu în ultimul rând de timp,

Depresia este ”relația complicată cu viața”(Existenzanalyse der Depression, Alfried Längle), iar când este vorba de relație este vorba de timp. Este, deci, foarte important cum, dar și cât, cât timp în cabinetul medical.

Ce ar fi de spus de către un medic ”nepsihiatru”, în primul rând, este că depresia este o boală, ca și hepatita, iar, ca și hepatita, nu trece de la sine, este nevoie de intervenția unui specialist, se va ameliora prin intervenția unui specialist(fie cu psihoterapie, fie cu medicație). Faptul ca totul pare fără speranță acum, că este apăsată de atâta responsabilitate și vină, că simte că nimic bun nu se mai poate îmtâmpla, toate acestea fac parte din depresie, sunt simptome ale bolii și se vor ameliora prin tratament.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *